De ce eu?

România, 2014, dramă, color

regizor: Tudor Giurgiu
scenarist: Tudor Giurgiu, Loredana Novak
operator: Marius Panduru
muzica: Viktor Chouchkov
costume: Andrea Szélyes
monteur: Réka Lemhényi
scenografie: Cristian Gabriel Niculescu

Distribuţia: 
Emilian Oprea (Cristian)
Mihai Constantin
Andreea Vasile
Dan Condurache
Liviu Pintileasa
Mihai Smarandache
Lucreţia Mandric
Soare Mihalache
Ionuţ Caras
Virgil Ogăşanu

Inspirat de un caz real care a zguduit România la începutul anilor 2000, cel al sinuciderii procurorului Cristian Panait.
Cristian (Emilian Oprea), un tanăr procuror idealist, încearcă să rezolve un complicat caz de corupţie în tumultuosul context social-politic din România anilor 2000.
Cristian investighează cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are însă implicaţii la nivel extrem de înalt şi îi spulberă tânărului magistrat încrederea în justiţie.
Încercînd să descopere adevărul, Cristian intră într-o zonă periculoasă şi se expune unor revelaţii dureroase şi neaşteptate.
“Un film inspirat dintr-o realitate atât de puternică poate fi făcut într-o mie de feluri. Pe mine, însă, mă interesează strict demontarea mecanismelor prin care un om puternic, la propriu şi la figurat, ajunge în doar 20 de zile să-şi ia viaţa. Ce mecanisme, ce resorturi interne se declanşează în momentul în care descoperi că tot sistemul pentru care ai lucrat şi în care te-ai format e corupt şi putred din temelii? E, practic, un film despre dezintegrarea rapidă a unui om care alege să lupte, din interior, împotriva sistemului”, declară Tudor Giurgiu.
Protagonist este Emilian Oprea, actor la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, aflat la primul său rol principal într-un lungmetraj de cinema.
Regia îi aparţine lui Tudor Giurgiu, aflat la cel de-al treilea lungmetraj din carieră după “Legături bolnăvicioase” (2006) şi “Despre oameni şi melci” (2012).
CAZUL PANAIT
Cristian Panait s-a sinucis pe 10 aprilie 2002, la doar 29 de ani, aruncându-se de la etajul patru al locuinţei sale din Bucureşti. Cu un an în urmă, fusese numit procuror la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Curţii Supreme de Justiţie. Printre dosarele pe care le avea în lucru se afla şi cel al procurorului Alexandru Lele, de la Oradea, care a dispus arestarea lui Adrian Tărău, fiul prefectului de Bihor, sub acuzaţia de complicitate la contrabandă cu produse petroliere. Panait avea misiunea de a-l ancheta pe procurorul Lele pentru presupuse fapte de corup?ie şi sustragere de documente. Potrivit relatărilor presei, acesta a refuzat să-l pună sub învinuire pe Lele, în lipsa unor probe concludente, iar la nici o lună de la primirea cazului s-a sinucis. În august 2002, cazul a fost clasat, după ce o “expertiză psihiatrică post-mortem” ar fi dovedit că magistratul s-a sinucis pe fondul unei labilităţi psihice. Nu s-a cercetat varianta înlesnirii sau determinării sinuciderii.